La particular - cu ochii in patru

De curând am avut inspiraţia/neinspiraţia (?!) să aplic pentru un job de director la o grădiniţă particulară din inima Capitalei. La câteva zile primesc invitaţie la interviu... dacă am timp şi drum prin zonă (???!!!). Bineînţeles că îmi fac timp şi drum prin zonă.

Interviul are o notă foarte nonconformistă, dar e okay din punctul meu de vedere. "Organizaţia are viziuni democratice", gândesc. Nu lipsesc, însă, nici surprizele. Postul de director înseamnă doar jumătate de normă, iar cealaltă jumătate presupune atribuţii de educatoare. Asta doar pentru vreo 3 luni. Accept. În final batem palma. Pot veni şi de a doua zi la muncă. "Un real succes", îmi spun, deşi un al doilea simţ îmi estompa elanul.

Săptămâna următoare mă prezint punctual la datorie să-mi iau în primire noile atribuţii. Dar n-a fost să fie... mai mult de-o zi... Şi când mă gândesc că de curând tânjeam să-mi înscriu copilul la particular...

Cu toţii ştim ce eforturi financiare presupune un loc la particular. Pentru unii poate înseamnă ceva, pentru alţii poate nu înseamnă nimic. Ideea este că părinţii plătesc. Dar ce plătesc se întreabă? Din experienţa mea de o zi ca director - educatoare - îngrijitoare - femeie de serviciu - ospătar - instalator la o grădiniţă particulară din centrul Bucureştiului tind să cred că cei mai mulţi părinţi nu stiu ce plătesc. Sau aşa îmi place să cred. N-aş putea înţelege un părinte care spune că ştie ce plăteşte şi să fie mulţumit de serviciile primite în schimbul unei sume deloc neglijabile.

Sincer, mi-e jenă să povestesc cu lux de amănunte scenariul acelei zile. Şi nici n-o voi face. Las părinţii să descopere... dacă sunt într-adevăr interesaţi de activitatea copilului lor.

Ce am reţinut din această experienţă?! Când şi dacă îmi voi înscrie copilul la o grădiniţă particulară voi fi atentă cu precădere la următoarele aspecte:

• Vechimea cadrelor didactice din unitate. Dacă cea mai veche educatoare are 1 an, iar grădiniţa funcţionează de un număr de ani, mai gândeşte-te. De ce pleacă oamenii aceia, de prea mult bine?!


• Materialul didactic disponibil. Cum vă imaginaţi că vor învăţa ceva copiii dvs. cu un pachet de plastelină pentru un an întreg? Iar dvs. plătiţi, poate, pentru un pachet pe săptămână. Întrebaţi. O educatoare, oricât de pricepută, nu poate să împartă o cutie de plastelină la 10 copii pentru un an întreg.


• Organizarea spaţiului educaţional. Chiar dacă zugrăveala e proaspătă şi pictată cu cele mai drăguţe personaje, urmăriţi şi modul de organizare a salilor şi a mobilierului în clase. Dacă baia se află doar la etajul II cum credeţi că un copil de 2 ani va ajunge din livingul de la parter în timp util până acolo? Dacă nu ştiţi, vă spun eu: vor folosi toţi oliţa din living chiar dacă acolo se serveşte şi masa. Oricum, singura şi unica îngrijitoare din grădiniţă nu va avea timp să urmărescă momentul când s-a umplut. Ţine de hazard la cine se face plinul.

Ar mai fi câteva "de rutină" : programul instructiv-educativ, pregătirea educatoarelor, meniul copiilor, siguranţa jucăriilor sau implicarea îngrijitoarei.

Atenţie, însă, şi la ceea ce se ascunde în spatele faţadelor! Solicitaţi să petreceţi câteva ore pe zi la grădiniţă pentru a face acomodarea copilului mai uşoară, pentru a observa dacă ceea ce se petrece acolo corespunde cu aşteptările dvs. vis-a-vis de educaţia şi îngrijirea copilului şi pentru a ajuta educatoarea în activitatea didactică. Cu siguranţă veţi avea altă perspectivă... să sperăm că mai bună decât vă aşteptaţi. Eu am avut-o mult mai proastă decât mi-am imaginat. Dar tot mai sper că am avut ghinionul să nimeresc în singurul loc unde se întâmplă lucruri negative.